Materialul de mai jos a fost difuzat pe 18 Decembrie 1989 la Radio Europa Libera in cadrul emisiunii “Actualitatea romaneasca: Timisoara in revolutie”.
Fotografiile au fost realizate pe 17 Decembrie 1989 de Constantin Duma.
Partea I
Partea II
În decembrie 1989, când timişorenii s-au decis să pună capăt deceniilor de umilinţă şi minciună, Catedrala a fost un loc de îmbărbătare şi speranţă, dar şi un altar de jertfă. Nu întâmplător, în prima zi de confruntare deschisă cu forţele represive, grupuri de timişoreni, după primul atac al sediului Comitetului Judeţean P.C.R., s-au regrupat în Piaţa Maria şi de acolo au pornit, peste pod, la Catedrală, după orele 23, la îndemnul lui Sorin Oprea, mecanic la Electrometal Timişoara.[1] Atunci demonstranţii credeau cu justificată naivitate că în faţa Catedralei nu li se putea întâmpla nimic rău, locul având o semnificaţie aparte. Celor peste 1000 de demonstranţi, Sorin Oprea le-a cerut să revină mereu, în fiecare zi, inclusiv a doua zi, la orele 10, în faţa Catedralei, pentru că doar uniţi vor putea să facă faţă aparatului represiv mobilizat de conducerea centrală şi locală a partidului.
Realizând că numărul celor adunaţi era prea mic, demonstranţii au hotărât să pornească spre Complexul Studenţesc pentru a solicita participarea studenţilor. Între timp, o altă coloană venea de pe calea Buziaşului şi Girocului spre căminele studenţeşti. După ce s-au unit cele două coloane, Soprin Oprea urcat pe un bloc transformator le cerea demonstranţilor să meargă la Catedrală pentru a solicita sprijinul mitropolitului în vederea unui dialog cu autorităţile[2]. În drum spre Catedrală, toate panourile cu lozincile ceauşiste erau spulberate, iar din loc în loc manifestanţii turnau pe trotuare şi pe şosea păcură şi dădeau foc. Read more »
”Tot in seara de 17 decembrie, sotii Lungu, impreuna cu fetita lor, Cristina, de numai doi ani, se intorceau spre casa dintr-o vizita.
La coltul strazii Negoiu s-au intalnit cu niste prieteni, oprindu-se sa comenteze evenimentele din oras. Dinspre Calea Girocului se auzeau focuri de arma si huruituri de tancuri. Dupa doar cateva secunde, fetita lor a cazut la pamant. N-au stiut ce se intampla, au zis ca pesemne i-o fi fost rau. Au luat-o in brate si atunci au vazut ca din coltul gurii ii curgea sange. Fusese impuscata in inima.
Fetita de numai doi ani a murit in drum spre spital.
In aceeasi seara, Gabriela Monica Tako, de zece ani, mergea spre casa in masina condusa de tatal ei. In zona Calea Republicii s-a tras asupra masinii, Gabriela fiind impuscata in coapsa dreapta. Doua zile mai tarziu, fetita a murit in Spitalul de copii.”
Articolul complet: Formula-AS
Acţiuni stradale de comemorare a eroilor Revoluţiei din 1989 vor avea loc şi în:
CLUJ - 21 DECEMBRIE ORA 10.00, din faţa hotelului Astoria
HUNEDOARA – 22 DECEMBRIE, ORA 11.00, la troiţa din Centrul vechi (între Primărie şi Catedrala Ortodoxă)
GALAŢI – 24 DECEMBRIE, ora 11, la monumentul martirilor revoluţionari din faţa Teatrului Dramatic „Fani Tardini”
Poze cu afişe şi alte însemne ale campaniei în diferite oraşe, realizate până pe 19 decembrie, găsiţi aici. În continuare aşteptăm poze din oraşele voastre, la eroii_nu_mor@yahoo.com .
Vezi şi:
21 decembrie, ora 17.00 – marş de comemorare în Bucureşti
17 decembrie – Timişoara nu şi-a uitat eroii
“Golani” din Timişoara, împreună cu alţii din mai multe oraşe din ţară au participat la marşul comemorativ ce a avut loc pe 17 decembrie în oraşul din care a început Revoluţia română.
Mulţumim suporterilor timişoreni ce au venit în număr mare la acest marş, membilor Asociaţiei Memorialul Revoluţiei precum şi tuturor timişorenilor ce au participat şi au arătat că LOR LE PASĂ.
2 clipuri de la marş pot fi văzute aici şi aici
În continuare poze:
Read more »
Campania Eroii nu mor niciodată a început în Timişoara prin afişe şi autocolante. Primele poze din Timişoara pot fi văzute aici.
Lipiţi şi voi afişele campaniei în oraşul vostru, modelele se găsesc aici.
“De ce nu incetati
Acest cumplit razboi
De ce va ganditi
Numai la voi
Si nici nu va pasa
De mama care-si plange
copilul sau ucis
ce zace in balti de sange” (Vali Sterian – Vino Doamne)
În 18 decembrie 1989 George Ardelean s-a dus în Calea Girocului, unde în seara dinainte se desfăşuraseră lupte între revoluţionari şi forţele de ordine. În discuţia înregistrată este vorba de un bărbat care fusese ucis şi a cărui trup a fost luat apoi de autorităţi. Bănuiesc că persoana ucisă ar putea fi Aparaschivei Valentin.
18 decembrie Calea Girocului
(Florian Pittis – Vanare de vant)
E greu acum sa ne mai amintestim atmosfera de atunci…mai ales daca din diferite motive nu am fost implicati. Sa ne gandim numai ca proteste, interventii in forta ale jandarmilor, gaza lacrimogene si bastoane sunt si astazi. Si ni se pare ca e dureros, prea multa violenta si prea multa rebeliune.
Dar nu am auzit nici o impuscatura, nici un prieten nu a cazut secerat langa noi, nici o balta de sange in care sa cadem, nici o femeie care isi cauta sotul disperata … nici macar un tricolor nu se vede…ca ATUNCI, in ‘89
Declaratie Hofman Costel-Viorel:nascut in 2 mai 1965 in comuna Boianu Mare (jud. Bihor), instalator ICRAL in 1989, pensionat grad 3 de invaliditate (1995), impuscat in picioare
In 17 decembrie 1989 stateam acasa (str. Balta Verde) cu sotia care era insarcinata in luna a noua. Auzisem impuscaturi si elicopterele care circulau, dar nu stiam exact ce se intimpla. Pe la orele 18,30-19 au sosit la mine nepoatele Cindea Angelica si Cindea Rodica cu prietenii lor si mi-au zis ce se intimpla in centru (ca se trage, sint manifestatii impotriva comunismului). Read more »
Pe 16 decembrie s-a intamplat prima revolta impotriva unui regim.
Pe 17 decembrie au fost ucisi primii oameni care strigau “Jos comunismu!”, “Libertare!”, “Fara violenta! ” …si “Vrem saloane de Craciun, nu conducator nebun!”
Azi, nu prea raman multe cuvinte. Ar trebui sa vorbim mai putin si sa ne amintim mai mult. Si sa ne dam seama ca aproape 6 zile Timisoara a rezistat singura…
Miercuri, 17.12.2008 in Timisoara va avea loc marsul revolutiei in amintirea martirilor ucisi cu dreptatea in mana. Plecarea va fi din fata Catedralei, adunarea va avea loc la ora 18:30 iar pornirea in mars va fi la ora 19.00.
Respect ‘89 ! Read more »
În 17 decembrie 1989 George Ardelean a dat telefon la Întreprinderea de Anvelope din Turnu Severin, pentru a explica ce se întîmplă la Timişoara, a anunţa că nu va veni la serviciu lunea şi a cere conducerii întreprinderii să-şi folosească relaţiile ca să convingă conducerea de la Bucureşti să înceteze represiunea. Apelul telefonic s-a făcut din apartamentul domnului Ardelean de pe strada Negoiu (azi strada Surorile Caceu), relativ aproape de zona de luptă din Calea Girocului. În timpul convorbirii se aud pe geam împuşcături şi unele glasuri ale oamenilor de pe stradă. Buzulică era directorul Întreprinderii de Anvelope din Turnu Severin iar Drăgulici (cel cu care s-a discutat pînă la urmă) secretarul de partid al întreprinderii.
Convorbire telefonica Timisoara – Turnu Severin
Declaratie Orban Traian: nascut in 20 februarie 1944 la Petrosani (jud. Hunedoara), impuscat in piciorul sting, medic veterinar (1989), acum pensionat cu grad 2 de invaliditate. Membru in Comitetul National al Aliantei Civice, presedinte al Asociatiei “Memorialul Revolutiei”.
In dimineata de 17 decembrie eram la tara in comuna Tormac, unde lucram. Am aflat despre manifestatiile anticeausiste din Timisoara. Procurorul Pompiliu Stanciu (ginerele presedintelui de C.A.P.) care era acasa in comuna a primit telefon sa se prezinte urgent la serviciu, la Timisoara. M-am rugat de el sa ma duca si pe mine cu masina. Read more »
De prea multe ori, s-au creat prea multe intrigi si scenarii in ceea ce priveste revolutia in Timisoara. Diversi critici de istorie fac prea multe speculatii si evita cu prea mare lejeritate adevarul.
Prea multa confuzie si prea multi oameni debusolati. Poate din cauza ca nu am avut prea mult timp sa ii privim in ochi pe cei care au avut curaj sa protesteze. Avem timp sa ne trezim, insa, totusi, nu prea mult… Read more »
versuri si muzica Tudor Gheorghe
Primeste-i Doamne – n casa ta
Pe cei ce vin din Timisoara
Ei sunt ofranda cea mai grea
Pe care ti-o trimite tara.
Read more »
Prea multă lume a uitat deja. Prea repede, prea uşor, martirii libertăţii au ieşit din vieţile noastre pentru a intra în ceaţa istoriei. Ne considerăm importanţi, puternici, atotcunoscători şi, totuşi, suntem atât de mici, de laşi, de insignifianţi. Tocmai de aceea în fiecare decembrie e timpul să ne plecam capul şi să ne gândim, o clipă măcar, la cei ce nu mai sunt.
Copyright © 2003-2008 Ulysses Ronquillo. All rights reserved.
Powered by WordPress v 2.8.6.
Page in 0.437 seconds.
