„Nu știu dacă revoluția a învins, însă e sigur că Revoluția a existat”
Posted in Neclasificat on Ianuarie 4th, 2010 by saspiritsrlDan Perjovschi
”Am crezut că este nevoie de o expoziție ca aceasta, pentru ca miile de sibieni din fotografiisă depună mărturie pentru curajul dovedit și libertatea câștigată în Sibiu, atunci în zilele lui decembrie ‘89, înfruntând dictatura cu riscul și cu prețul vieții.
Cu ochii în televizor și așteptând de 20 de ani ca cei de la București să ne rezolve probemele, chiar și unii dintre cei care au fost atunci în stradă au ajuns să creadă, că de fapt nu a fost nici o revoluție, ci a fost o lovitură de stat, ori una militară. Ei au uitat ce au trăit, au crezut însă ce le-au spus cei care au stat atunci în spatele perdelelor. Nu manipularea ne-a scos pe noi în stradă, ci disperarea și lezarea gravă a demnității noastre ! Manipularea este aceasta care îi face pe unii să creadă că nu a fost nici o revoluție.
Iar dacă nemonclatura comunistă a ajuns atunci din nou la putere și a făcut reformă în felul și în interesul ei, aceasta este doar răspunderea poporului care a hotărât prin vot ce să facă cu libertatea pe care noi am câștigat-o.
Acum 20 de ani, în demnitatea zilei de 22 decembrie ieșeam din casă convins că nu voi mai prinde seara acelei zile. Participasem la manifestațiile din 21 decembrie și hotărâsem că în ziua de 22 decembrie vom merge până la capăt. Nu era cale de întoarcere. Mi-am sărutat la plecare soția și fiica de 3 ani și am plecat la demonstrație. Am fost în încleștarea de ka Miliție unde am încercat negocierea unei solușii fără vărsare de sânge, am alungat un trăgător aflat pe acoperișul facultății și care ținea sub tirul său Casa Armatei, am căutat ”teroriști” în podurile caselor din care se trăgea atunci asupra spitalului, am făcut consiliu de război în biroul lui Nicu Ceaușescu în așteptarea forțelor de represiune care veneau spre Sibiu. Am făcut multe în acele zile, ca un om liber alaturi de alți oameni liberi și nici măcar nu am murit. A fost terore și foc, dar afost sărbătoarea descătușării, am fost fericiți că suntem liberi ! ”
Sursa: un pliant de la expoziția de la Sibiu, 2009, decembrie
Autor: Dan Toader
În decembrie 1989, când timişorenii s-au decis să pună capăt deceniilor de umilinţă şi minciună, Catedrala a fost un loc de îmbărbătare şi speranţă, dar şi un altar de jertfă. Nu întâmplător, în prima zi de confruntare deschisă cu forţele represive, grupuri de timişoreni, după primul atac al sediului Comitetului Judeţean P.C.R., s-au regrupat în Piaţa Maria şi de acolo au pornit, peste pod, la Catedrală, după orele 23, la îndemnul lui Sorin Oprea, mecanic la Electrometal Timişoara.
Prea multă lume a uitat deja. Prea repede, prea uşor, martirii libertăţii au ieşit din vieţile noastre pentru a intra în ceaţa istoriei. Ne considerăm importanţi, puternici, atotcunoscători şi, totuşi, suntem atât de mici, de laşi, de insignifianţi. Tocmai de aceea în fiecare decembrie e timpul să ne plecam capul şi să ne gândim, o clipă măcar, la cei ce nu mai sunt.
