“Cristi era un suflet mare. A murit lîngă mine”, povesteşte Nicu Zoe, fostă aripă în echipa de rugby de la Energia la sfîrşitul anilor ‘80. Este ultimul om care a vorbit cu Toporan, unul dintre miile de eroi anonimi ai Revoluţiei.

Visa la “națională”
Cristi Toporan era unul dintre jucătorii care promiteau enorm în rugbyul românesc. Cu un fizic impresionant, 1,90 m şi 90 de kilograme, juca linia a III-a. Voia să ajungă la echipa naţională. N-a mai apucat să-şi împlinească visul.

“Să scăpăm de comuniştii ăştia!”
De pe 21 decembrie, cînd Revoluţia a explodat şi la Bucureşti, Cristi n-a mai dat pe acasă. A fost peste tot, unde se putea da o mînă de ajutor, unde se putea ridica o baricadă împotriva comunismului.

Pe 23 decembrie s-a întîlnit la Televiziune cu un coleg de echipă, Nicu Zoe. Acesta îşi aminteşte: “Venise cu livretul militar şi cu buletinul, să poată lua o armă. Îmi tot spunea că vrea să ajute armata. “Vreau să scăpăm odată de comuniştii ăştia care ne-au nenorocit!”, repeta într-una. După ce a luat arma, au început nişte rafale de mitralieră groaznice. Am văzut cu coada ochilor, în timp ce încercam să mă feresc, cum a fost împuşcat. Dar în nebunia aceea n-am reuşit să-l mai găsesc”. ““Era un jucător polivalent. Juca și pe trei sferturi și flanker. Avea însă o ură incredibilă pe comunişti, de aceea a ţinut să fie în prima linie”Nicu Zoe, fost coleg cu Toporan la Energia

“Rugbyştii au fost şi sînt nişte oameni speciali, care ştiu ce e curajul în momentele grele. Aceşti băieţi sînt eroi adevăraţi, modele pentru toţi, nu doar pentru lumea sportului”
DECLARAŢIA ZILEI: Alin Petrache, preşedinte Federaţiei Române de Rugby

L-au găsit la morgă
Nimeni nu a anunţat familia, care l-a căutat cu disperare, îngrijorată de lunga sa absenţă. Abia pe 30 decembrie, la o săptămînă de la moartea lui, tatăl, Vasile Toporan, şi-a găsit băiatul la morgă. Abia atunci a văzut că fiul său fusese împuşcat în şold şi în cap.

“Mai bine renunţaţi!”
Timp de cîţiva ani, tatăl a încercat să-l găsească pe cel care i-a ucis băiatul. “Prin intervenţii a reuşit să ajungă la nişte şefi ai Armatei. Aceştia i-au spus să renunţe, că nu are nici o şansă să afle cine a tras în fiul său. A murit prin ‘98, apoi s-a dus şi soţia sa”, povesteşte un fost vecin al familiei Toporan. Cristi mai avea un frate şi o soră. Ambii au părăsit însă România, alegînd să trăiască în Italia, respectiv Germania.    Este ultimul om care a vorbit cu Toporan, unul dintre miile de eroi anonimi ai Revoluţiei.

Sursa: GSP

Consolidarea noii structuri democratice este considerata de contestatarii regimului Ion Iliescu un eufemism pentru “Furtul Revolutiei” si a principiilor ei – libertate, democratie, anticomunism. Sa vedem de ce…

Mai jos prezentam un documentar excelent realizat la inceputul regimului Ion Iliescu. Se analizeaza, cateodata minut cu minut, discutiile si inteventiile televizate legate de formarea si consolidarea noii structuri democratice, Consiliul Frontului Salvarii Nationale. Sunt prezentate celebrele fraze in care Ion Iliescu face apologia “ideologiei comunismului stiintific”, precum si discutiile care nu au fost prezentate la televiziune pentru ca oamenii obisnuiti sa nu afle cum se face impartirea puterii.

Daca veti avea rabdarea sa vizionati acest documentar de aproximativ 40 de minute, veti vedea cum Ion Iliescu refuza sa fie filmate discutiile ce au dus la constituirea CFSN si alte lucruri interesante despre perioada ce a urmat fugii lui Ceausescu cu elicopterul pe 22 decembrie, ora 12:08.

Partea 1. Partea a 2-a . Partea a 3-a . Partea a 4-a

Plâng mamele despletite
Pe-a eroilor morminte.
Sfânt Decembrie ne-a fost dat
De sângele nevinovat,
Cu sufletele lor curate
Au plătit a noastră libertate.

Tinerii eroi aşteaptă-n tăcere răspunsuri!
Nu înțeleg a noastre neajunsuri
Şi nici a noastră laşitate,
În Decembrie strigam cu toţii: Libertate!

Tinerii eroi privesc de sus în tăcere
Cum bandiţii fură şi fac avere,
Cum politicienii mint la televizor
Ca să îndobitocească acest popor.

Tinerii eroi privesc din morminte, tăcuţi
Cum am devenit o ţară de slugi,
Cât de greu e pentru ţărani
Şi bine pentru falşii revoluţionari.

Eroii Revoluţiei aşteaptă-n tăcere
Răspuns pentru jertfă şi durere!
De ce la putere sunt comunişti
Şi-n tribunale-i plin de activişti?
De ce miliţienii sunt în activitate
Şi SRI e plin de Securitate?

Eroii Revoluţiei aşteptă cuminţi în morminte
Răspunsurile ar trebui să fie sfinte!
Cine să le dea răspunsuri?
Poporu-i plin de neajunsuri…
Politicienii sunt preocupaţi de vot
Ca să fure tot ce pot.

Intelectualii se bat între ei
Nu pentru popor, ci pentru idei.
Libertatea nu mai e un ideal
Ci un concept european.

Banii sunt la rang de frunte
Înlocuiesc orice virtute,
Chiar dacă nu este moral
Cu bani poţi fi “revoluţionar”.

Eroi din Decembrie, nu veţi aştepta în zadar
E-n pregătire o nouă gardă de revoluţionari
Ei vor avea răspunsuri la fiecare întrebare
Trebuie să aveţi puţină răbdare…

Sursa

Poze cu afişe şi alte însemne ale campaniei în diferite oraşe, realizate până pe 19 decembrie, găsiţi aici. În continuare aşteptăm poze din oraşele voastre, la eroii_nu_mor@yahoo.com .

Vezi şi:
21 decembrie, ora 17.00 – marş de comemorare în Bucureşti
17 decembrie – Timişoara nu şi-a uitat eroii

Un prim pas: “asedierea” Timisoarei
“In data de 19 decembrie 1989, pe Aeroportul Timisoara au aterizat opt avioane de tip AN-24. Din cele opt aparate de zbor, au fost debarcati 300 de parasutisti, sositi la ordin din unitatea militara speciala de la Caracal. Militarii fusesera prelucrati ca la Timisoara actioneaza huligani, iredentisti, betivi.
Colonelul Ilie Gurschi, fost ofiter superior in unitatea militara de la Caracal, isi aminteste: “S-a luat legatura cu niste oficiali din cazarma de pe Lipovei (Divizia de Aparare Antiaeriana) si de la Brigada de Graniceri. Nici nu ne gandeam ca pe strazi se afla populatia Timisoarei.

Si noi eram hotarati sa ne indeplinim misiunea primita: Cine incalca legea, cine ataca, sa moara.

Am ajuns in fata Consiliului Judetean. Am lasat trupa in camioane si am coborat sa vad despre ce este vorba. Cand am vazut coloana aia imensa, pasnica… Stateau cu brancardele legate de brate, lipiti unii de altii. Le-am vorbit: ‘Stimati cetateni, vad ca realitatea e alta. Sunteti organizati. Fiti disciplinati. Veti reusi. Dati-mi 15 minute sa ma retrag’. Au inceput sa strige.

Vai de capul meu, am simtit ca mi se inmoaie genunchii. A fost pentru prima oara in viata mea cand am simtit asta. Eram singur in fata lor! A iesit unul dintre ei si a tras o linie cu steagul pe asfalt. Au zis ca ei nu vor trece peste aceasta linie pana ne retragem noi… Dupa acest dialog, am imbarcat trupa in camioane si ne-am retras”.

Al doilea pas: incinerarea cadavrelor:
“Pentru inlaturarea urmelor genocidului comis la Timisoara, in seara de 18 decembrie 1989, Nuta Constantin i-a convocat pe Mihalea Velicu, Macri Emil, Teodorescu Filip, Sima Traian, Ghircoias Nicolae, Deheleanu Ion si Corpodeanu Ion, carora le-a transmis ordinul de a fi ridicate cadavrele de la Morga Spitalului Judetean din Timisoara si de a le transporta la Bucuresti.

Intre orele 1.30 si 4.15, cei sase ofiteri desemnati de Corpodeanu Ion au incarcat in autovehicul 40 de cadavre indicate de Ghircoias Nicolae, care intocmise anterior situatia mortilor.

In cursul noptii de 19 spre 20 decembrie 1989, cat si a doua zi, cele 40 de cadavre au fost incinerate in crematoriul “Cenusa”, iar cenusa a fost incarcata in patru tomberoane si apoi aruncata intr-o gura de canal de pe raza comunei Popesti Leordeni.

In 21 decembrie 1989, fisele preluate de la Spitalul Judetean, plicurile cu impresiuni digitale si notitele cu datele despre cadavrele din Morga au fost arse la crematoriul Militiei Timis.”

Sursa : 19_decembrie_1989__La_Timisoara_au_fost_incinerate_40_de_cadavre-554793.html

Inainte ca regimul dictatorului Nicolae Ceausescu sa se clatine la propriu pe ecranele televizoarelor datorita revoltei bucurestenilor, revolutionarii din Brasov erau deja in strada. La 7:30 dimineata, muncitorii de pe marile platforme industriale marsaluiau prin oras impotriva comunismului.

Documentarul de mai jos ofera in prima parte multe imagini inedite despre Revolutia brasoveana. Ulterior sunt analizate metodele si persoanele care au participat la represiunea comunista si la deturnarea idealurilor democratice anticomuniste. Daca ai rabdare sa te uiti la filmul de aproximativ 70 de minute, vei afla o parte din adevarul despre evenimentele din decembrie 1989.

Partea 1

Partea 2

Partea 3

Partea 4

Partea 5

Partea 6

Partea 7

Partea 8

Aceia dintre noi, care vor avea demnitate si curajul sa ia atitudine vor fi numiti din nou huligani.  Se va trage in ei, poate nu cu gloante.  Sa nu fim naivi si sa nu credem ca istoria se va repeta intru-totul. Fiecare epoca, cu frustrarile, cenzurile sau libertatile  sale. Fiecare epoca cu “gloantele” sale.

Ar trebui sa avem tot respectul pentru acei care nu stiau ca dupa plecarea lui Ceausescu revolutia va fi furata, pentru nebunia frumoasa si curata a celor care au mers in strada fara sa se gandeasca la familiile pe le lasau acasa.  Fara sa se gandeasca la o cale intorcere, fara sa se gandeasca la moarte.  Fara sa isi inchipuie ca noua nu o sa ne mai pese de ei.  Si ca o sa spunem…”a fost doar o lovitura de stat”, “totul a fost planificat”.  Ma intreb….a vorbit cineva cu TOTI martirii din decembrie 89 ? le-au spus ca ar fi bine sa isi dea viata pentru libertatea noastra ? cine a vopsit cu rosu Timisoara, Bucurestiul …? cine a falsificat totul?

Înregistrare cu primele cuvîntări ţinute de la balconul Operei în 20 decembrie 1989, cînd s-a anunţat constituirea Frontului Democratic Român, organizaţie care să coordoneze mişcarea revoluţionară. Autorităţile comuniste voiseră să organizeze un miting pro-Ceauşescu pentru care pregătiseră o staţie de amplificare în balconul Operei. Acea staţie de amplificare a fost folosită de revoluţionari.
Piata Operei

Continuarea înregistrării din Piaţa Operei, cu cuvîntările ţinute din balconul Operei:
Preotii sa ia exemplul lui Tokes

Continuă înregistrările cu discursurile din balconul operei din Timişoara. Se observă o primă creaţie poetică inspirată din revoluţie.
Nu suntem huligani !

Continuarea înregistrării cu discursuri ţinute de la balconul Operei din Timişoara, în 20 decembrie 1989. Spre finalul înregistrării (minutul 13:51) se aude Lorin Fortuna, liderul Frontului Democratic Român, explicînd: “Noi nu ne pronunţăm împotriva socialismului! Nu vrem să reinstituim, să avem capitalismul. Vrem un socialism democratic!”, explicînd totodată că “noi nu confundăm Partidul Comunist Român cu Nicolae Ceauşescu” (minutul 14:27).

În ce măsură aceste cuvinte ale domnului Fortuna reprezentau convingerile dînsului sau numai o manevră tactică e greu de ştiut. L-am remarcat anul acesta pe domnia sa criticînd Proclamaţia de la Timişoara din martie 1990 pentru caracterul insuficient de anticomunist al acesteia, care s-ar observa din propoziţia “a fi fost comunist nu este o vină” (“Caietele Revoluţiei” nr. 2 (9) din 2007, editate de Institutul Revoluţiei Române în conducerea căruia se află dl. Fortuna, pag. 18). Citatul exact din Proclamaţia de la Timişoara este “a fi fost membru de partid nu este o vină” (punctul 8).

Lorin Fortuna este fondatorul Asociaţiei de revoluţionari “Victoria” din Timişoara, în statutul căreia se vorbeşte de “revolta timişoreană anticomunistă”, care s-ar fi prefăcut într-o revoluţie ca urmare a înfiinţării Frontului Democratic Român.
Vrem socialism democratic

Înregistrările s-au făcut în mai multe reprize, pentru economie la baterii. În unele părţi sunetul e distorsionat. Problema principală a acestor înregistrări este datarea lor exactă. Domnul Ardelean m-a asigurat că sînt din 20 decembrie 1989. Aprecierile cu privire la datarea evenimentelor făcute la 18 ani de la revoluţie nu le consider foarte de încredere. Domnul Ardelean m-a asigurat însă că toate înregistrările sînt în ordine cronologică (am păstrat această ordine în serialul nostru), iar spre sfîrşitul acestui fragment se face referire la prezenţa în Timişoara a prim-ministrului Constantin Dăscălescu, ceea ce ar confirma data de 20. La începutul înregistrării se afirmă însă “sîntem anunţaţi că întreaga ţară s-a ridicat în picioare”, ceea ce nu era adevărat în data de 20. La acea dată ţara dormea, o mare parte dintre români habar n-avea că se întîmplase ceva la Timişoara. Este poate o dezinformare voită a manifestanţilor din piaţă, cu scopul de a le da curaj să continue lupta. Interesant în aceste înregistrări este şi momentul în care Lorin Fortuna dă citire listei cu membrii comitetului Frontului Democratic Român, listă care are anumite diferenţe faţă de ceea ce s-a publicat în unele cărţi de după revoluţie. Pe 20 decembrie 1989 comandant unic al trupelor din Timişoara fusese numit generalul Stănculescu.
Comitetul FDR; Zvonuri: întreaga ţară s-a ridicat; s-ar putea ca mişcarea să fie controlată de Securitate; ordinele generalului Stănculescu

Sursa: http://ro.altermedia.info/reportajinvestigatii/timioara-20-decembrie-1989-comitetul-fdr-zvonuri-intreaga-ar-s-a-ridicat-s-ar-putea-ca-micarea-s-fie-controlat-de-securitate-ordinele-generalului-stncule_8174.html

Armata a primit ordin de tragere, pe care l-a primit supusa si l-a transmis mai departe.  Ca de fiecare data in istorie, conducatorii nostri ne-au vandut.  Asa cum  Mihai Viteazu a fost asasinat “la 2 pasi” de fratii Buzesti, asa cum Al.Ioan Cuza a fost exilat avand “in sprijin” boierii romani, asa cum in 1940  Consiliul de Coroana a ispasit fara prea multa emotie despartirea de Basarbia.

Toata stima celor care au zis NU! Erau si ei copii, inrolati in armata…cum sa  traga in fratii lor care spargeau caramida cu caramida, zidul putred si gros al comunismului?  Pentru ca atunci cand nu ai nimic, esti in stare sa mori pentru demnitatea ta.  Si atunci cand simti cum moartea pluteste in aer, dar se sfieste sa ia sufletul cald al unui erou….nu mai tragi. Ti se poate parea un vis in care esti chemat sa-ti faci meseria: sa APERI, Romania. Si libertatea.

“Dupa ce infruntarile violente si represiunea au devenit evidente, dar fara ca timisorenii sa fi renuntat la revolta lor, Elena Ceausescu, aflata singura la conducerea Romaniei, dat fiind ca Ceausescu se afla in Iran, il trimite in 19 decembrie la Timisoara pe primul ministru, Constantin Dascalescu, si pe Emil Bobu, ambii sustinatori de marca ai ceausismului, sa negocieze cu protestatarii si mai ales sa informeze asupra situatiei reale din Timisoara rasculata. Negocierile esueaza intrucat protestatarii sustin obstinat demisia lui Ceausescu si schimbarea guvernului (implicit si a regimului politic). Piata Operei este deja ocupata de timisoreni decisi sa nu cedeze, care reclama trupurile victimelor asasinate, precum si eliberarea arestatilor despre care se presupunea pe buna dreptate ca sunt maltratati de organele de represiune. In fata iesirii masive a populatiei in strada (intrucat fusese declansata greva generala), reprezentanti ai armatei fraternizeaza cu protestatarii, iar gestul acestora este inteles simbolic ca o capitulare a armatei in fata revolutiei, pe care nu o mai putea nega; trebuie precizat insa ca nu armata in general a pactizat cu revolutionarii, ci ostasii simpli, conducerea armatei ramanand in expectativa, adica prudenta si inca loiala lui Ceausescu(5). In 20 decembrie, armata este retrasa in cazarmi, pentru ca lucrurile luasera la Timisoara o turnura care nu mai putea fi schimbata; unele voci speculeaza ideea ca armata este retrasa pentru a nu fi provocat un razboi civil care ar fi creat pretextul unor interventii militare straine.”

Sursa: http://www.revista22.ro/timisoara-15-20-decembrie-1989-i-1330.html