Tovarăşul Nicolae Ceauşescu pe 20 decembrie 1989:
“Am discutat aseară, am spus: luaţi măsuri, măsuri ferme … Dacă miliţia era înarmată trebuia să tragă … N-aţi executat ordinul dat, că am dat ordin în calitatea pe care o am de comandant suprem, ordin care este obligatoriu pentru toate unităţile … Trebuia să-i omoare pe huligani…”
Gazeta încheie seria dezvăluirilor despre sportivii ucişi în Revoluţie cu povestea unui alt rugbyst, de la Energia. Cristi Toporan avea 22 de ani cînd a murit împuşcat în cap la Televiziune
“Cristi era un suflet mare. A murit lîngă mine”, povesteşte Nicu Zoe, fostă aripă în echipa de rugby de la Energia la sfîrşitul anilor ‘80. Este ultimul om care a vorbit cu Toporan, unul dintre miile de eroi anonimi ai Revoluţiei.
Visa la “națională”
Cristi Toporan era unul dintre jucătorii care promiteau enorm în rugbyul românesc. Cu un fizic impresionant, 1,90 m şi 90 de kilograme, juca linia a III-a. Voia să ajungă la echipa naţională. N-a mai apucat să-şi împlinească visul.
“Să scăpăm de comuniştii ăştia!”
De pe 21 decembrie, cînd Revoluţia a explodat şi la Bucureşti, Cristi n-a mai dat pe acasă. A fost peste tot, unde se putea da o mînă de ajutor, unde se putea ridica o baricadă împotriva comunismului.
Pe 23 decembrie s-a întîlnit la Televiziune cu un coleg de echipă, Nicu Zoe. Acesta îşi aminteşte: “Venise cu livretul militar şi cu buletinul, să poată lua o armă. Îmi tot spunea că vrea să ajute armata. “Vreau să scăpăm odată de comuniştii ăştia care ne-au nenorocit!”, repeta într-una. După ce a luat arma, au început nişte rafale de mitralieră groaznice. Am văzut cu coada ochilor, în timp ce încercam să mă feresc, cum a fost împuşcat. Dar în nebunia aceea n-am reuşit să-l mai găsesc”. Read more »
Revolutia Romana este impartita in studiile de specialitate in 3 perioade:
(1) 14-19 decembrie 1989: revolta populara;
(2) 20-22 decembrie 1989, ora 12:08: revolutia propriu-zisa;
(3) dupa 22 decembie 1989, ora 12:08: consolidarea noii structuri democratice.
Consolidarea noii structuri democratice este considerata de contestatarii regimului Ion Iliescu un eufemism pentru “Furtul Revolutiei” si a principiilor ei – libertate, democratie, anticomunism. Sa vedem de ce…
Mai jos prezentam un documentar excelent realizat la inceputul regimului Ion Iliescu. Se analizeaza, cateodata minut cu minut, discutiile si inteventiile televizate legate de formarea si consolidarea noii structuri democratice, Consiliul Frontului Salvarii Nationale. Sunt prezentate celebrele fraze in care Ion Iliescu face apologia “ideologiei comunismului stiintific”, precum si discutiile care nu au fost prezentate la televiziune pentru ca oamenii obisnuiti sa nu afle cum se face impartirea puterii.
Daca veti avea rabdarea sa vizionati acest documentar de aproximativ 40 de minute, veti vedea cum Ion Iliescu refuza sa fie filmate discutiile ce au dus la constituirea CFSN si alte lucruri interesante despre perioada ce a urmat fugii lui Ceausescu cu elicopterul pe 22 decembrie, ora 12:08.
Tăcerea tinerilor din morminte
Ucişi ! pentru libertatea sfântă
Cere răspunsuri de la noi,
Cei rămaşi supravieţuitori.
Jertfa cere în tăcere
Răspunsuri pentru a lor durere!
Plâng mamele despletite
Pe-a eroilor morminte.
Sfânt Decembrie ne-a fost dat
De sângele nevinovat,
Cu sufletele lor curate
Au plătit a noastră libertate. Read more »
Acţiuni stradale de comemorare a eroilor Revoluţiei din 1989 vor avea loc şi în:
CLUJ - 21 DECEMBRIE ORA 10.00, din faţa hotelului Astoria
HUNEDOARA – 22 DECEMBRIE, ORA 11.00, la troiţa din Centrul vechi (între Primărie şi Catedrala Ortodoxă)
GALAŢI – 24 DECEMBRIE, ora 11, la monumentul martirilor revoluţionari din faţa Teatrului Dramatic „Fani Tardini”
Poze cu afişe şi alte însemne ale campaniei în diferite oraşe, realizate până pe 19 decembrie, găsiţi aici. În continuare aşteptăm poze din oraşele voastre, la eroii_nu_mor@yahoo.com .
Vezi şi:
21 decembrie, ora 17.00 – marş de comemorare în Bucureşti
17 decembrie – Timişoara nu şi-a uitat eroii
Dupa masacrul din 17 decembrie, sotii Ceausescu s-au trezit, in sfarsti.
Ce s-a intamplat in Timisoara trebuia ascuns repede, orice urma a unei revolte trebuia distrusa. Interesant ca in toata megalomania lor niciodata nu s-au gandit ca oamenii din Timisoara nu vor renunta. S-au inselat crezand ca amenintarile, perchizitiile, arestarile si crimele comuniste mai pot speria dorinta de libertate si de victorie din Timisoara.
Un prim pas: “asedierea” Timisoarei
“In data de 19 decembrie 1989, pe Aeroportul Timisoara au aterizat opt avioane de tip AN-24. Din cele opt aparate de zbor, au fost debarcati 300 de parasutisti, sositi la ordin din unitatea militara speciala de la Caracal. Militarii fusesera prelucrati ca la Timisoara actioneaza huligani, iredentisti, betivi.
Colonelul Ilie Gurschi, fost ofiter superior in unitatea militara de la Caracal, isi aminteste: “S-a luat legatura cu niste oficiali din cazarma de pe Lipovei (Divizia de Aparare Antiaeriana) si de la Brigada de Graniceri. Nici nu ne gandeam ca pe strazi se afla populatia Timisoarei.
Si noi eram hotarati sa ne indeplinim misiunea primita: Cine incalca legea, cine ataca, sa moara.
Brasovenii lui decembrie 1989 sunt demni urmasi ai celor care au participat la Revolta din 1987. Chiar daca represiunea comunista i-a deportat pe cei mai revoltati in 1987, nu a reusit sa ucida spiritul oamenilor.
Inainte ca regimul dictatorului Nicolae Ceausescu sa se clatine la propriu pe ecranele televizoarelor datorita revoltei bucurestenilor, revolutionarii din Brasov erau deja in strada. La 7:30 dimineata, muncitorii de pe marile platforme industriale marsaluiau prin oras impotriva comunismului.
Documentarul de mai jos ofera in prima parte multe imagini inedite despre Revolutia brasoveana. Ulterior sunt analizate metodele si persoanele care au participat la represiunea comunista si la deturnarea idealurilor democratice Read more »
Asa s-a intamplat si in 1989, asa s-a intamplat si in 1990 … probabil ca istoria se va repeta intr-un sens sau altul, peste catva timp.
Aceia dintre noi, care vor avea demnitate si curajul sa ia atitudine vor fi numiti din nou huligani. Se va trage in ei, poate nu cu gloante. Sa nu fim naivi si sa nu credem ca istoria se va repeta intru-totul. Fiecare epoca, cu frustrarile, cenzurile sau libertatile sale. Fiecare epoca cu “gloantele” sale.
Ar trebui sa avem tot respectul pentru acei care nu stiau ca dupa plecarea lui Ceausescu revolutia va fi furata, pentru nebunia frumoasa si curata a celor care au mers in strada fara sa se gandeasca la familiile pe le lasau acasa. Fara sa se gandeasca la o cale intorcere, fara sa se gandeasca la moarte. Fara sa isi inchipuie ca noua nu o sa ne mai pese de ei. Si ca o sa spunem…”a fost doar o lovitura de stat”, “totul a fost planificat”. Ma intreb….a vorbit cineva cu TOTI martirii din decembrie 89 ? le-au spus ca ar fi bine sa isi dea viata pentru libertatea noastra ? cine a vopsit cu rosu Timisoara, Bucurestiul …? cine a falsificat totul?
Înregistrare cu primele cuvîntări ţinute de la balconul Operei în 20 decembrie 1989, cînd s-a anunţat constituirea Frontului Democratic Român, organizaţie care să coordoneze mişcarea revoluţionară. Autorităţile comuniste voiseră să organizeze un miting pro-Ceauşescu pentru care pregătiseră o staţie de amplificare în balconul Operei. Acea staţie de amplificare a fost folosită de revoluţionari.
Piata Operei Read more »
Care armata? Care noi? … Nu armata a fost cu noi, romanii au fost cu noi.
Armata a primit ordin de tragere, pe care l-a primit supusa si l-a transmis mai departe. Ca de fiecare data in istorie, conducatorii nostri ne-au vandut. Asa cum Mihai Viteazu a fost asasinat “la 2 pasi” de fratii Buzesti, asa cum Al.Ioan Cuza a fost exilat avand “in sprijin” boierii romani, asa cum in 1940 Consiliul de Coroana a ispasit fara prea multa emotie despartirea de Basarbia.
Toata stima celor care au zis NU! Erau si ei copii, inrolati in armata…cum sa traga in fratii lor care spargeau caramida cu caramida, zidul putred si gros al comunismului? Pentru ca atunci cand nu ai nimic, esti in stare sa mori pentru demnitatea ta. Si atunci cand simti cum moartea pluteste in aer, dar se sfieste sa ia sufletul cald al unui erou….nu mai tragi. Ti se poate parea un vis in care esti chemat sa-ti faci meseria: sa APERI, Romania. Si libertatea. Read more »
Mars de comemorare pe traseul Sala Dalles – Piata Romana – Piata Revolutiei
Acum 20 ani, romanii curajosi primeau bate pe spate si gloante in piept pentru ca noi sa avem libertatea de a (nu) ne aminti asta si a (nu) le arata respectul ce il merita.
49 de bucuresteni au fost omorati pe 21-22 decembrie 1989 pentru ca noi sa avem lucruri “de baza”: libertate, democratie, presa libera, bunastare.
Daca TU iti amintesti asta, arata-le respectul cuvenit – LUNI, 21 DECEMBRIE, ORA 17:00, LA UNIVERSITATE
“Golani” din Timişoara, împreună cu alţii din mai multe oraşe din ţară au participat la marşul comemorativ ce a avut loc pe 17 decembrie în oraşul din care a început Revoluţia română.
Mulţumim suporterilor timişoreni ce au venit în număr mare la acest marş, membilor Asociaţiei Memorialul Revoluţiei precum şi tuturor timişorenilor ce au participat şi au arătat că LOR LE PASĂ.
2 clipuri de la marş pot fi văzute aici şi aici
În continuare poze:
Read more »
Bucuresti Revolutionar este un serial ce prezinta episoade diverse din zilele bucurestene ale Revolutiei Romane cu scopul de a reda atmosfera si trairile oamenilor acelei perioade. Pentru o relatare riguroasa a evenimentelor, dati clic aici.
Traian Vasu, 62 de ani, a fost arestat in 21 decembrie 1989. Nu se afla singur în Piata Universitatii, la baricada, ci împreuna cu Geta Vasu, fiica de 13 ani, eleva. Ambii au fost desfigurati in bataie, încarcerati la Jilava, dupa un tranzit la Militia Capitalei.
Iata ce a trait:
De pe TAB-uri se executa foc automat
„La Universitate începuse sa se traga spre manifestansi, era aproape de miezul noptii. Eram împinsi de fortele de ordine si ne-am deplasat spre scarile de la Teatrul National. Militienii erau cei pe care eu i-am vazut executand foc. Ne-am grabit spre gura de metrou. De pe TAB-uri se executa foc automat. Read more »
(Florian Pittis – Vanare de vant)
In seara de 17 decembrie, pe la ora 10, Lungu Anca (mama, nascuta in 11 februarie 1958 la Timisoara, inginera la TMUCB) se intorcea acasa cu sotul Doru si cu fetita Lungu Cristina (nascuta in 14 martie 1987 la Arad) in virsta de 2 ani, de la niste prieteni. La coltul strazilor Negoiu si Aries (capatul dinspre centru al Caii Girocului) s-au oprit sa discute cu doi tineri despre manifestatiile din oras. Dinspre Calea Girocului se auzeau impuscaturi si huruit de tancuri. Deodata, fetita care era intre cei doi parinti, a cazut. Au crezut ca i-a venit rau dar, cind au luat-o in brate, au vazut ca ii curge singe din coltul gurii. In noaptea respectiva fetita a murit.
Apro Mihai (nascut in 1 februarie 1958 la Ghiroda Veche – jud. Timis, lacatus la Intreprinderea de Autoturisme, 2 copii, ars la crematoriu) locuia in decembrie 1989 in zona Caii Girocului. In 17 decembrie, pe la ora 21, auzind zgomotul manifestatiilor, a iesit afara. Dupa o ora si jumatate sotia Apro Ioana s-a dus dupa el si i-a zis sa vina acasa. Mihai a raspuns ca el “sta sa lupte”. Sotia s-a intors singura si, de atunci, nu l-a mai vazut.
“De ce nu incetati
Acest cumplit razboi
De ce va ganditi
Numai la voi
Si nici nu va pasa
De mama care-si plange
copilul sau ucis
ce zace in balti de sange” (Vali Sterian – Vino Doamne)
În 18 decembrie 1989 George Ardelean s-a dus în Calea Girocului, unde în seara dinainte se desfăşuraseră lupte între revoluţionari şi forţele de ordine. În discuţia înregistrată este vorba de un bărbat care fusese ucis şi a cărui trup a fost luat apoi de autorităţi. Bănuiesc că persoana ucisă ar putea fi Aparaschivei Valentin.
18 decembrie Calea Girocului
(Florian Pittis – Vanare de vant)
E greu acum sa ne mai amintestim atmosfera de atunci…mai ales daca din diferite motive nu am fost implicati. Sa ne gandim numai ca proteste, interventii in forta ale jandarmilor, gaza lacrimogene si bastoane sunt si astazi. Si ni se pare ca e dureros, prea multa violenta si prea multa rebeliune.
Dar nu am auzit nici o impuscatura, nici un prieten nu a cazut secerat langa noi, nici o balta de sange in care sa cadem, nici o femeie care isi cauta sotul disperata … nici macar un tricolor nu se vede…ca ATUNCI, in ‘89
Declaratie Hofman Costel-Viorel:nascut in 2 mai 1965 in comuna Boianu Mare (jud. Bihor), instalator ICRAL in 1989, pensionat grad 3 de invaliditate (1995), impuscat in picioare
In 17 decembrie 1989 stateam acasa (str. Balta Verde) cu sotia care era insarcinata in luna a noua. Auzisem impuscaturi si elicopterele care circulau, dar nu stiam exact ce se intimpla. Pe la orele 18,30-19 au sosit la mine nepoatele Cindea Angelica si Cindea Rodica cu prietenii lor si mi-au zis ce se intimpla in centru (ca se trage, sint manifestatii impotriva comunismului). Read more »
Discutiile despre eroii Revolutiei sunt de multe ori inselatoare – ele lasa impresia ca majoritatea oamenilor s-au revoltat si au dat dovada de un curaj nebanuit. Generalizarile de genul “timisorenii au iesit in strada pe 16 decembrie” sau “Bucurestiul a fost pe baricade in noaptea de 21 spre 22 decembrie” pot mistifica faptul ca, pana la fuga dictatorului Nicolae Ceausescu, doar o minoritate a infruntat regimul comunist.
Odata constientizata taria de caracter a minoritatii ce isi apara ideile, putem realiza cat de greu a fost eroilor Revolutiei sa lupte pentru o cauza ce parea irealizabila in ochii celorlalti.
Titlul post-ului este luat din ultima insemnare a jurnalului pe care il tinea Martirul Vinerian Badoi. Iat-o in intregime: De ce toti care puteau face ceva au stat cu mainile in san? Poate de frica. Doamne, cum poti sa tragi in oameni, in femei, in copii?! Sa fie judecati si condamnati toti, incepand cu comandantul suprem si terminand cu ultimul soldat care a tras.
Vinerian Badoi realiza, cu o zi inainte de moarte, situatia imorala in care, ca sa fim sinceri, ne aflam noi – cei care nu ieseam in strada desi uram din toata inima sistemul comunist.
Lui nu ii era frica sa dea lectii de curaj celor din jur. Ajuns la serviciu a doua zi, el a facut un lucru care ii punea mari probleme pe viitor: si-a intrebat public colegii de serviciu daca vor sa mearga cu el la izbucnirea anticomunista ce se prefigura in centrul Bucurestiului. In stilul epocii de trista amintire, nimeni nu s-a miscat. Insa Martirul Vinerian Badoi, cu o luciditate tragica asemenea lui Liviu Babes, a refuzat sa se supuna majoritatii imorale si fricoase.
Ulterior, un coleg l-a zarit in centru strigand Jos Comunismul, Jos Ceausescu si Vrem Libertate inainte de a fi ucis. El a facut ce trebuia sa faca fiecare roman cu coloana vertebrala: sa isi sustina democratic convingerile.
Amintiti-va de Martirul Vinerian ucis de comunisti! Amintiti-va pentru a nu se mai intampla vreodata!
În 17 decembrie 1989 George Ardelean a dat telefon la Întreprinderea de Anvelope din Turnu Severin, pentru a explica ce se întîmplă la Timişoara, a anunţa că nu va veni la serviciu lunea şi a cere conducerii întreprinderii să-şi folosească relaţiile ca să convingă conducerea de la Bucureşti să înceteze represiunea. Apelul telefonic s-a făcut din apartamentul domnului Ardelean de pe strada Negoiu (azi strada Surorile Caceu), relativ aproape de zona de luptă din Calea Girocului. În timpul convorbirii se aud pe geam împuşcături şi unele glasuri ale oamenilor de pe stradă. Buzulică era directorul Întreprinderii de Anvelope din Turnu Severin iar Drăgulici (cel cu care s-a discutat pînă la urmă) secretarul de partid al întreprinderii.
Convorbire telefonica Timisoara – Turnu Severin
Declaratie Orban Traian: nascut in 20 februarie 1944 la Petrosani (jud. Hunedoara), impuscat in piciorul sting, medic veterinar (1989), acum pensionat cu grad 2 de invaliditate. Membru in Comitetul National al Aliantei Civice, presedinte al Asociatiei “Memorialul Revolutiei”.
In dimineata de 17 decembrie eram la tara in comuna Tormac, unde lucram. Am aflat despre manifestatiile anticeausiste din Timisoara. Procurorul Pompiliu Stanciu (ginerele presedintelui de C.A.P.) care era acasa in comuna a primit telefon sa se prezinte urgent la serviciu, la Timisoara. M-am rugat de el sa ma duca si pe mine cu masina. Read more »
Dupa noaptea agitata din 15 decembrie, pe 16 in Timisoara se vorbea deja de o revolta. S-a discutat mult asupra rolului jucat de pastorul Tokes in izbucnirea revolutiei din Timisoara. Daca a fost un pion strategic amplasat, daca a fost doar un preot care isi respecta principiile religioase sau daca a fost, in final, “tapul ispasitor”.
La intrebarea : de ce timisorenii au sarit atat de categoric in apararea unui preot de alta religie ar putea aparea mai multe raspunsuri. Poate istoria locului, incepand cu 1716, poate ideea de a protesta impotriva securitatii.
La intrebarea: de ce in Timisoara si nu in alt oras? Raspunsul: Masa rotunda despre revolutia din 1989 organizata de ALTAR(Asociaţia Luptătorilor Timişoreni Arestaţi în Revoluţie)
Declaratie: Kali Adrian Matei: nascut in 30 iulie 1968 la Timisoara, muncitor la IJPIPS (1989), impuscat in spate
In 16 decembrie am mers la serviciu. Aici pe ascuns se vorbea de colegele mele, in limba maghiara, despre evenimente.
Pe la ora 17 am luat-o singur spre “Maria”. Acolo numarul celor adunati era in crestere, cred ca erau aproape 200 de oameni. Am stat si la un moment dat am hotarit sa intram la pastor. Interesant ca umblau zvonuri ca Tokes era retinut de securistii care erau in casa, ca nu-i bine sa intram etc.
Am intrat in hol si am batut la usa la care credeam ca sta pastorul, dar cineva ne-a spus ca usa aceea e a bisericii. In fata usii pastorului s-a postat un tip, bine aburit, care sustinea ca-l apara pe pastor. Il stiam ca lucra la Electromotor. Read more »
Pentru multi din noi, Revolutia este o notiune indepartata iar martirii ei sunt persoane necunoscute. Doar in aparenta… daca incercam sa cunoastem un erou al Revolutiei plecat prea devreme dintre noi – din cele spuse de prietenii si familia lui – incepem sa vedem omul care a stat in spatele martirului.
Unul din acesti oameni a fost Mihai Lucretiu Gatlan. La doar 19 ani, el a reusit ce altii nu fac o viata intreaga: sa iasa mental din camasile de forta ale sistemului.
In timpul comunismului, statul dorea sa taci si sa faci ce ti se spune – Mihai discuta deschis cu prietenii despre nedreptatile dictaturii, despre ce aflau de la postul de radio Europa Libera la care activau dizidentii romani emigrati in Occident. Statul dorea sa asculti ce spune el si sa crezi in ce spune el. Mihai asculta muzica rock, fiind un fan inrait al trupei Iris mai ales de cand fusesera proscrisi, si credea in Dumnezeu chiar daca religia era practic interzisa.
Pe 21 decembrie 1989, Mihai a fost in strada pentru a iesi efectiv din camasile de forta ale comunismului. A lasat pentru o zi discutiile, muzica rock si cartile crestin-ortodoxe.
Prezent la baricada de la Sala Dalles, a strigat Libertate si s-a comportat in consecinta… a invins frica interioara cultivata de ideologia comunista si a invins soldatii scosi in strada de statul comunist. Ei ar fi vrut ca el sa fuga insa Martirul Mihai a ramas pe loc. Ei ar fi vrut sa il infricoseze cu pustile insa Martirul Mihai le-a oferit flori. Ei ar fi vrut ca nimeni sa nu stie de mortii Timisoarei insa Martirul Mihai indemna oamenii sa se roage pentru timisoreni. Read more »
Prea multă lume a uitat deja. Prea repede, prea uşor, martirii libertăţii au ieşit din vieţile noastre pentru a intra în ceaţa istoriei. Ne considerăm importanţi, puternici, atotcunoscători şi, totuşi, suntem atât de mici, de laşi, de insignifianţi. Tocmai de aceea în fiecare decembrie e timpul să ne plecam capul şi să ne gândim, o clipă măcar, la cei ce nu mai sunt.
Copyright © 2003-2008 Ulysses Ronquillo. All rights reserved.
Powered by WordPress v 2.8.6.
Page in 0.503 seconds.
