Un prim pas: “asedierea” Timisoarei
“In data de 19 decembrie 1989, pe Aeroportul Timisoara au aterizat opt avioane de tip AN-24. Din cele opt aparate de zbor, au fost debarcati 300 de parasutisti, sositi la ordin din unitatea militara speciala de la Caracal. Militarii fusesera prelucrati ca la Timisoara actioneaza huligani, iredentisti, betivi.
Colonelul Ilie Gurschi, fost ofiter superior in unitatea militara de la Caracal, isi aminteste: “S-a luat legatura cu niste oficiali din cazarma de pe Lipovei (Divizia de Aparare Antiaeriana) si de la Brigada de Graniceri. Nici nu ne gandeam ca pe strazi se afla populatia Timisoarei.

Si noi eram hotarati sa ne indeplinim misiunea primita: Cine incalca legea, cine ataca, sa moara.

Am ajuns in fata Consiliului Judetean. Am lasat trupa in camioane si am coborat sa vad despre ce este vorba. Cand am vazut coloana aia imensa, pasnica… Stateau cu brancardele legate de brate, lipiti unii de altii. Le-am vorbit: ‘Stimati cetateni, vad ca realitatea e alta. Sunteti organizati. Fiti disciplinati. Veti reusi. Dati-mi 15 minute sa ma retrag’. Au inceput sa strige.

Vai de capul meu, am simtit ca mi se inmoaie genunchii. A fost pentru prima oara in viata mea cand am simtit asta. Eram singur in fata lor! A iesit unul dintre ei si a tras o linie cu steagul pe asfalt. Au zis ca ei nu vor trece peste aceasta linie pana ne retragem noi… Dupa acest dialog, am imbarcat trupa in camioane si ne-am retras”.

Al doilea pas: incinerarea cadavrelor:
“Pentru inlaturarea urmelor genocidului comis la Timisoara, in seara de 18 decembrie 1989, Nuta Constantin i-a convocat pe Mihalea Velicu, Macri Emil, Teodorescu Filip, Sima Traian, Ghircoias Nicolae, Deheleanu Ion si Corpodeanu Ion, carora le-a transmis ordinul de a fi ridicate cadavrele de la Morga Spitalului Judetean din Timisoara si de a le transporta la Bucuresti.

Intre orele 1.30 si 4.15, cei sase ofiteri desemnati de Corpodeanu Ion au incarcat in autovehicul 40 de cadavre indicate de Ghircoias Nicolae, care intocmise anterior situatia mortilor.

In cursul noptii de 19 spre 20 decembrie 1989, cat si a doua zi, cele 40 de cadavre au fost incinerate in crematoriul “Cenusa”, iar cenusa a fost incarcata in patru tomberoane si apoi aruncata intr-o gura de canal de pe raza comunei Popesti Leordeni.

In 21 decembrie 1989, fisele preluate de la Spitalul Judetean, plicurile cu impresiuni digitale si notitele cu datele despre cadavrele din Morga au fost arse la crematoriul Militiei Timis.”

Sursa : 19_decembrie_1989__La_Timisoara_au_fost_incinerate_40_de_cadavre-554793.html

Armata a primit ordin de tragere, pe care l-a primit supusa si l-a transmis mai departe.  Ca de fiecare data in istorie, conducatorii nostri ne-au vandut.  Asa cum  Mihai Viteazu a fost asasinat “la 2 pasi” de fratii Buzesti, asa cum Al.Ioan Cuza a fost exilat avand “in sprijin” boierii romani, asa cum in 1940  Consiliul de Coroana a ispasit fara prea multa emotie despartirea de Basarbia.

Toata stima celor care au zis NU! Erau si ei copii, inrolati in armata…cum sa  traga in fratii lor care spargeau caramida cu caramida, zidul putred si gros al comunismului?  Pentru ca atunci cand nu ai nimic, esti in stare sa mori pentru demnitatea ta.  Si atunci cand simti cum moartea pluteste in aer, dar se sfieste sa ia sufletul cald al unui erou….nu mai tragi. Ti se poate parea un vis in care esti chemat sa-ti faci meseria: sa APERI, Romania. Si libertatea.

“Dupa ce infruntarile violente si represiunea au devenit evidente, dar fara ca timisorenii sa fi renuntat la revolta lor, Elena Ceausescu, aflata singura la conducerea Romaniei, dat fiind ca Ceausescu se afla in Iran, il trimite in 19 decembrie la Timisoara pe primul ministru, Constantin Dascalescu, si pe Emil Bobu, ambii sustinatori de marca ai ceausismului, sa negocieze cu protestatarii si mai ales sa informeze asupra situatiei reale din Timisoara rasculata. Negocierile esueaza intrucat protestatarii sustin obstinat demisia lui Ceausescu si schimbarea guvernului (implicit si a regimului politic). Piata Operei este deja ocupata de timisoreni decisi sa nu cedeze, care reclama trupurile victimelor asasinate, precum si eliberarea arestatilor despre care se presupunea pe buna dreptate ca sunt maltratati de organele de represiune. In fata iesirii masive a populatiei in strada (intrucat fusese declansata greva generala), reprezentanti ai armatei fraternizeaza cu protestatarii, iar gestul acestora este inteles simbolic ca o capitulare a armatei in fata revolutiei, pe care nu o mai putea nega; trebuie precizat insa ca nu armata in general a pactizat cu revolutionarii, ci ostasii simpli, conducerea armatei ramanand in expectativa, adica prudenta si inca loiala lui Ceausescu(5). In 20 decembrie, armata este retrasa in cazarmi, pentru ca lucrurile luasera la Timisoara o turnura care nu mai putea fi schimbata; unele voci speculeaza ideea ca armata este retrasa pentru a nu fi provocat un razboi civil care ar fi creat pretextul unor interventii militare straine.”

Sursa: http://www.revista22.ro/timisoara-15-20-decembrie-1989-i-1330.html