Sibiu:

Poze şi video

Cluj:

Mai multe aici

Chişinău:

Mai multe detalii aici

Bucureşti:

Mai multe poze aici

Vaslui:

Oradea:

Buzău:

Tulcea:

Iaşi:

Galaţi:

Bistriţa:

Articol din Ziua de Cluj

În zona penitenciarului unde mă aflam erau circa 400 de arestaţi, mulţi cu răni foarte grave şi care erau lăsaţi de izbelişte. Toată noaptea, de afară s-au auzit împuşcături. Mie nu mi s-a luat interogatoriu. A doua zi, pe la ora 16, ne-au eliberat.

Până în prezent a fost un dezinteres total faţă de ceea ce ni s-a întâmplat şi Ion Iliescu nu este străin de tergiversarea dosarelor privind revoluţia. Acest personaj poartă răspunderea pentru tot ceea ce s-a întâmplat.

Nicolae Bănuţoiu, 40 ani, rănit şi reţinut

Mitingul lui Ceauşescu se spărsese şi lumea începuse să vină la Universitate. La str. batiştei şi în zona rondului de la Universitate apăruseră forţele de ordine dispuse în cordoane: scutieri de la U.S.L.A., miliţieni şi civili care, de la o poştă, se vedea că sunt de la securitate. Pe la ora 16, am plecat spre Piaţa Romană, în zona unde se află acum restaurantul McDonald’s. Strada care ducea spre magazinul Eva era blocată de U.S.L.A. şi miliţie.

La un moment dat am auzit un ordin, s-a strigat ceva de genul „Acuma!”.Scutierii au început să se deplaseze spre noi lovind cu bastoanele în scutur. Au format un cordon în jurul nostru. Am încercat să fug. Cei de la U.S.L.A. s-au dat în lături şi o hoardă de miliţieni s-a năpustit asupra noastră. Câţiva civili au început să tragă în oameni din grupul nostru pe care apoi îi predau miliţienilor. Pe mine m-a prins un civil îmbrăcat cu o haină lungă, de culoare albastră. Aproape imediat m-au dat „în grija” unor miliţieni de la secţia 1. Am fost duşi la secţia 1, unde mai erau alte zeci de arestaţi înghesuiţi pe holuri şi prin birouri.

Am fost interogaţi, bătuţi. Noaptea am fost duşi la Miliţia Capitalei şi apoi la închisoarea Jilava. Aici a fost ceva de neînchipuit. Eram călcaţi în picioare. Un militar mă lovea cu cizmele în fluierul piciorului ameninţându-mă să spun tot ce ştiu despre capii revoltei. În timp ce eram bătut eram întrebat continuu cine este şeful meu şi ce am cu Ceauşescu, care are grijă de popor.

Dan Popescu, 40 ani

Era trecut de ora 23. Fiind speriat, deoarece începuse să se tragă în plin, am fugit spre fântâna de la universitate. Lângă mine a venit un civil care, binevoitor, mi-a zis că are maşina parcată pe str. Ion Mincu, lângă Arhitectură, şi s-a oferit să mă ducă acasă. Am avut încredere în el. Ajunşi pe str. Academiei, l-am văzut făcând un semn altui civil.

A apărut un ofiţer de la Armată care m-a prins de mâini şi m-a tras spre gangul de la Odeon. Au venit încă doi miliţieni şi cred că un soldat care m-a luat la bătaie cu pumnii şi picioarele. Mă întrebau de ce nu îi las să doarmă liniştiţi şi ce mi-a făcut tovarăşul Ceauşescu de îl huidui atât. A apărut un colonel de armată care, după ce mi-a dat doi pumni, m-a întrebat la fel „Ce ai cu tovarăşul Ceauşescu? Partidul ţi-a dat casă, de mâncare, loc de muncă şi tu faci pe nebunu?” Norocul meu a fost că dinspre Universitate au început să vină şi alte grupuri de demonstranţi. Preocupaţi să prindă şi alţi protestatari, am fost lăsat în paza unui soldat şi am reuşit să fug adăpostindu-mă timp de trei ore în scara unui imobil din Pasajul Victoriei.

Dan Sandu, 55 ani, muncitor

Dan Perjovschi

”Am crezut că este nevoie de o expoziție ca aceasta, pentru ca miile de sibieni din fotografiisă depună mărturie pentru curajul dovedit și libertatea câștigată în Sibiu, atunci în zilele lui decembrie ‘89, înfruntând dictatura cu riscul și cu prețul vieții.

Cu ochii în televizor și așteptând de 20 de ani ca cei de la București să ne rezolve probemele, chiar și unii dintre cei care au fost atunci în stradă au ajuns să creadă, că de fapt nu a fost nici o revoluție, ci a fost o lovitură de stat, ori una militară. Ei au uitat ce au trăit, au crezut însă ce le-au spus cei care au stat atunci în spatele perdelelor. Nu manipularea ne-a scos pe noi  în stradă, ci disperarea și lezarea gravă a demnității noastre ! Manipularea este aceasta care îi face pe unii să creadă că nu a fost nici o revoluție.

Iar dacă nemonclatura comunistă a ajuns atunci din nou la putere și a făcut reformă în felul și în interesul ei, aceasta este doar răspunderea poporului care a hotărât prin vot ce să facă cu libertatea pe care noi am câștigat-o.

Acum 20 de ani, în demnitatea zilei de 22 decembrie ieșeam din casă convins că nu voi mai prinde seara acelei zile. Participasem la manifestațiile din 21 decembrie și hotărâsem că în ziua de 22 decembrie vom merge până la capăt. Nu era cale de întoarcere. Mi-am sărutat la plecare soția și fiica de 3 ani și am plecat la demonstrație. Am fost în încleștarea de ka Miliție unde am încercat negocierea unei solușii fără vărsare de sânge, am alungat un trăgător aflat pe acoperișul facultății și care ținea sub tirul său Casa Armatei, am căutat ”teroriști” în podurile caselor din care se trăgea atunci asupra spitalului, am făcut consiliu de război în biroul lui Nicu Ceaușescu în așteptarea forțelor de represiune care veneau spre Sibiu. Am făcut multe în acele zile, ca un om liber alaturi de alți oameni liberi și nici măcar nu am murit. A fost terore și foc, dar afost sărbătoarea descătușării, am fost fericiți că suntem liberi ! ”

Sursa: un pliant de la expoziția de la Sibiu, 2009, decembrie

Autor: Dan Toader

Fotografiile au fost realizate pe 17 Decembrie 1989 de Constantin Duma.

Partea I

Partea II