Eroii nu mor niciodata

“Cati mai au de murit, ca sa aflam in sfarsit …

…ca oameni PREA multi au murit ?”

(Florian Pittis – Vanare de vant)

In seara de 17 decembrie, pe la ora 10, Lungu Anca (mama, nascuta in 11 februarie 1958 la Timisoara, inginera la TMUCB) se intorcea acasa cu sotul Doru si cu fetita Lungu Cristina (nascuta in 14 martie 1987 la Arad) in virsta de 2 ani, de la niste prieteni. La coltul strazilor Negoiu si Aries (capatul dinspre centru al Caii Girocului) s-au oprit sa discute cu doi tineri despre manifestatiile din oras. Dinspre Calea Girocului se auzeau impuscaturi si huruit de tancuri. Deodata, fetita care era intre cei doi parinti, a cazut. Au crezut ca i-a venit rau dar, cind au luat-o in brate, au vazut ca ii curge singe din coltul gurii. In noaptea respectiva fetita a murit.

Apro Mihai (nascut in 1 februarie 1958 la Ghiroda Veche – jud. Timis, lacatus la Intreprinderea de Autoturisme, 2 copii, ars la crematoriu) locuia in decembrie 1989 in zona Caii Girocului. In 17 decembrie, pe la ora 21, auzind zgomotul manifestatiilor, a iesit afara. Dupa o ora si jumatate sotia Apro Ioana s-a dus dupa el si i-a zis sa vina acasa. Mihai a raspuns ca el “sta sa lupte”. Sotia s-a intors singura si, de atunci, nu l-a mai vazut.

Read more »

Campania Eroii nu mor niciodată a început în Timişoara prin afişe şi autocolante. Primele poze din Timişoara pot fi văzute aici.

Lipiţi şi voi afişele campaniei în oraşul vostru, modelele se găsesc aici.

“De ce nu incetati
Acest cumplit razboi
De ce va ganditi
Numai la voi
Si nici nu va pasa
De mama care-si plange
copilul sau ucis
ce zace in balti de sange” (Vali Sterian – Vino Doamne)

În 18 decembrie 1989 George Ardelean s-a dus în Calea Girocului, unde în seara dinainte se desfăşuraseră lupte între revoluţionari şi forţele de ordine. În discuţia înregistrată este vorba de un bărbat care fusese ucis şi a cărui trup a fost luat apoi de autorităţi. Bănuiesc că persoana ucisă ar putea fi Aparaschivei Valentin.
18 decembrie Calea Girocului

Read more »

“De cate ori omu-n sus va privi,
Pana cerul sa-l vada-ndeajuns?
Si cate urechi necesare-i vor fi,
Ca s-auda al lumilor plans?”

(Florian Pittis – Vanare de vant)

E greu acum sa ne mai amintestim atmosfera de atunci…mai ales daca din diferite motive nu am fost implicati. Sa ne gandim numai ca proteste, interventii in forta ale jandarmilor, gaza lacrimogene si bastoane sunt si astazi. Si ni se pare ca e dureros, prea multa violenta si prea multa rebeliune.

Dar nu am auzit nici o impuscatura, nici un prieten nu a cazut secerat langa noi, nici o balta de sange in care sa cadem, nici o femeie care isi cauta sotul disperata … nici macar un tricolor nu se vede…ca ATUNCI, in ‘89

Declaratie Hofman Costel-Viorel:nascut in 2 mai 1965 in comuna Boianu Mare (jud. Bihor), instalator ICRAL in 1989, pensionat grad 3 de invaliditate (1995), impuscat in picioare

In 17 decembrie 1989 stateam acasa (str. Balta Verde) cu sotia care era insarcinata in luna a noua. Auzisem impuscaturi si elicopterele care circulau, dar nu stiam exact ce se intimpla. Pe la orele 18,30-19 au sosit la mine nepoatele Cindea Angelica si Cindea Rodica cu prietenii lor si mi-au zis ce se intimpla in centru (ca se trage, sint manifestatii impotriva comunismului). Read more »

Pe 21 decembrie vă invităm alături de noi pentru a comemora martirii Revoluţei din Decembrie 1989.

Marş cu întâlnire la ora 17.00 la fântâna de la Arhitectură / Piaţa Universităţii. Traseul marşului este Sala Dalles (staţionare 5 minute) – Piaţa Romană (staţionare 5 minute) – Bd. Dacia – Calea Victoriei – Piaţa Revoluţiei (staţionare 5 minute)

In decembrie 1989, eroii Revolutiei au iesit in strada facandu-ne un cadou insangerat: Libertatea. Acum este momentul ca noi sa iesim in strada, sa ne amintim si sa amintim celorlalti ca EROII NU MOR NICIODATA!

Discutiile despre eroii Revolutiei sunt de multe ori inselatoare – ele lasa impresia ca majoritatea oamenilor s-au revoltat si au dat dovada de un curaj nebanuit. Generalizarile de genul “timisorenii au iesit in strada pe 16 decembrie” sau “Bucurestiul a fost pe baricade in noaptea de 21 spre 22 decembrie” pot mistifica faptul ca, pana la fuga dictatorului Nicolae Ceausescu, doar o minoritate a infruntat regimul comunist.
Odata constientizata taria de caracter a minoritatii ce isi apara ideile, putem realiza cat de greu a fost eroilor Revolutiei sa lupte pentru o cauza ce parea irealizabila in ochii celorlalti.
Titlul post-ului este luat din ultima insemnare a jurnalului pe care il tinea Martirul Vinerian Badoi. Iat-o in intregime: De ce toti care puteau face ceva au stat cu mainile in san? Poate de frica. Doamne, cum poti sa tragi in oameni, in femei, in copii?! Sa fie judecati si condamnati toti, incepand cu comandantul suprem si terminand cu ultimul soldat care a tras.
Vinerian Badoi realiza, cu o zi inainte de moarte, situatia imorala in care, ca sa fim sinceri, ne aflam noi – cei care nu ieseam in strada desi uram din toata inima sistemul comunist.
Lui nu ii era frica sa dea lectii de curaj celor din jur. Ajuns la serviciu a doua zi, el a facut un lucru care ii punea mari probleme pe viitor: si-a intrebat public colegii de serviciu daca vor sa mearga cu el la izbucnirea anticomunista ce se prefigura in centrul Bucurestiului. In stilul epocii de trista amintire, nimeni nu s-a miscat. Insa Martirul Vinerian Badoi, cu o luciditate tragica asemenea lui Liviu Babes, a refuzat sa se supuna majoritatii imorale si fricoase.
Ulterior, un coleg l-a zarit in centru strigand Jos Comunismul, Jos Ceausescu si Vrem Libertate inainte de a fi ucis. El a facut ce trebuia sa faca fiecare roman cu coloana vertebrala: sa isi sustina democratic convingerile.
Amintiti-va de Martirul Vinerian ucis de comunisti! Amintiti-va pentru a nu se mai intampla vreodata!

Pe 16 decembrie s-a intamplat prima revolta impotriva unui regim.
Pe 17 decembrie au fost ucisi primii oameni care strigau “Jos comunismu!”, “Libertare!”, “Fara violenta! ” …si “Vrem saloane de Craciun, nu conducator nebun!”

Azi, nu prea raman multe cuvinte. Ar trebui sa vorbim mai putin si sa ne amintim mai mult. Si sa ne dam seama ca aproape 6 zile Timisoara a rezistat singura…
Miercuri, 17.12.2008 in Timisoara va avea loc marsul revolutiei in amintirea martirilor ucisi cu dreptatea in mana. Plecarea va fi din fata Catedralei, adunarea va avea loc la ora 18:30 iar pornirea in mars va fi la ora 19.00.

Respect ‘89 ! Read more »

În 17 decembrie 1989 George Ardelean a dat telefon la Întreprinderea de Anvelope din Turnu Severin, pentru a explica ce se întîmplă la Timişoara, a anunţa că nu va veni la serviciu lunea şi a cere conducerii întreprinderii să-şi folosească relaţiile ca să convingă conducerea de la Bucureşti să înceteze represiunea. Apelul telefonic s-a făcut din apartamentul domnului Ardelean de pe strada Negoiu (azi strada Surorile Caceu), relativ aproape de zona de luptă din Calea Girocului. În timpul convorbirii se aud pe geam împuşcături şi unele glasuri ale oamenilor de pe stradă. Buzulică era directorul Întreprinderii de Anvelope din Turnu Severin iar Drăgulici (cel cu care s-a discutat pînă la urmă) secretarul de partid al întreprinderii.

Convorbire telefonica Timisoara – Turnu Severin

Declaratie  Orban Traian: nascut in 20 februarie 1944 la Petrosani (jud. Hunedoara), impuscat in piciorul sting, medic veterinar (1989), acum pensionat cu grad 2 de invaliditate. Membru in Comitetul National al Aliantei Civice, presedinte al Asociatiei “Memorialul Revolutiei”.

In dimineata de 17 decembrie eram la tara in comuna Tormac, unde lucram. Am aflat despre manifestatiile anticeausiste din Timisoara. Procurorul Pompiliu Stanciu (ginerele presedintelui de C.A.P.) care era acasa in comuna a primit telefon sa se prezinte urgent la serviciu, la Timisoara. M-am rugat de el sa ma duca si pe mine cu masina. Read more »

Dupa noaptea agitata din 15 decembrie, pe 16 in Timisoara se vorbea deja de o revolta. S-a discutat mult asupra rolului jucat de pastorul Tokes in izbucnirea revolutiei din Timisoara. Daca a fost un pion strategic amplasat, daca a fost doar un preot care isi respecta principiile religioase sau daca a fost, in final, “tapul ispasitor”.
La intrebarea : de ce timisorenii au sarit atat de categoric in apararea unui preot de alta religie ar putea aparea mai multe raspunsuri. Poate istoria locului, incepand cu 1716, poate ideea de a protesta impotriva securitatii.
La intrebarea: de ce in Timisoara si nu in alt oras? Raspunsul: Masa rotunda despre revolutia din 1989 organizata de ALTAR(Asociaţia Luptătorilor Timişoreni Arestaţi în Revoluţie)

Declaratie: Kali Adrian Matei: nascut in 30 iulie 1968 la Timisoara, muncitor la IJPIPS (1989), impuscat in spate

In 16 decembrie am mers la serviciu. Aici pe ascuns se vorbea de colegele mele, in limba maghiara, despre evenimente.

Pe la ora 17 am luat-o singur spre “Maria”. Acolo numarul celor adunati era in crestere, cred ca erau aproape 200 de oameni. Am stat si la un moment dat am hotarit sa intram la pastor. Interesant ca umblau zvonuri ca Tokes era retinut de securistii care erau in casa, ca nu-i bine sa intram etc.
Am intrat in hol si am batut la usa la care credeam ca sta pastorul, dar cineva ne-a spus ca usa aceea e a bisericii. In fata usii pastorului s-a postat un tip, bine aburit, care sustinea ca-l apara pe pastor. Il stiam ca lucra la Electromotor. Read more »

Pentru multi din noi, Revolutia este o notiune indepartata iar martirii ei sunt persoane necunoscute. Doar in aparenta… daca incercam sa cunoastem un erou al Revolutiei plecat prea devreme dintre noi – din cele spuse de prietenii si familia lui – incepem sa vedem omul care a stat in spatele martirului.

Unul din acesti oameni a fost Mihai Lucretiu Gatlan. La doar 19 ani, el a reusit ce altii nu fac o viata intreaga: sa iasa mental din camasile de forta ale sistemului.

In timpul comunismului, statul dorea sa taci si sa faci ce ti se spune – Mihai discuta deschis cu prietenii despre nedreptatile dictaturii, despre ce aflau de la postul de radio Europa Libera la care activau dizidentii romani emigrati in Occident. Statul dorea sa asculti ce spune el si sa crezi in ce spune el. Mihai asculta muzica rock, fiind un fan inrait al trupei Iris mai ales de cand fusesera proscrisi, si credea in Dumnezeu chiar daca religia era practic interzisa.

Pe 21 decembrie 1989, Mihai a fost in strada pentru a iesi efectiv din camasile de forta ale comunismului. A lasat pentru o zi discutiile, muzica rock si cartile crestin-ortodoxe.

Prezent la baricada de la Sala Dalles, a strigat Libertate si s-a comportat in consecinta… a invins frica interioara cultivata de ideologia comunista si a invins soldatii scosi in strada de statul comunist. Ei ar fi vrut ca el sa fuga insa Martirul Mihai a ramas pe loc. Ei ar fi vrut sa il infricoseze cu pustile insa Martirul Mihai le-a oferit flori. Ei ar fi vrut ca nimeni sa nu stie de mortii Timisoarei insa Martirul Mihai indemna oamenii sa se roage pentru timisoreni. Read more »

De prea multe ori, s-au creat prea multe intrigi si scenarii in ceea ce priveste revolutia in Timisoara. Diversi critici de istorie fac prea multe speculatii si evita cu prea mare lejeritate adevarul.

Prea multa confuzie si prea multi oameni debusolati. Poate din cauza ca nu am avut prea mult timp sa ii privim in ochi pe cei care au avut curaj sa protesteze. Avem timp sa ne trezim, insa, totusi, nu prea mult… Read more »

1989 – repere cronologice

iunie: In Polonia Solidaritatea cistiga alegerile. Read more »

versuri si muzica Tudor Gheorghe

Primeste-i Doamne – n casa ta
Pe cei ce vin din Timisoara
Ei sunt ofranda cea mai grea
Pe care ti-o trimite tara.
Read more »

Revoluţia Română – prin eroii ei şi curajul lor nebunesc, greu de inţeles pentru cei care nu au trăit-o – a inspirat multi artişti.
Aveţi mai jos una din cele mai cunoscute piese din anii ‘90, Nopţi, compusă de Vali Sterian.

În timpul Revoluţiei din Decembrie 1989, oamenii fericiţi, exaltaţi, îşi manifestau bucuria ridicând mâna, formând cu degetele litera V, semnul victoriei.

Imediat după evenimente, a apărut acest simbol ca tematică pe cutiile de chibrituri fabricate în România.

Cutii de chibrituri realizate la fabrica de chibrituri Gherla:
Read more »

EROII NU MOR NICIODATĂ!
Daca ştii asta şi realizezi că sacrificiul lor nu a fost în zadar, atunci lipeşte afişele campaniei la tine în oraş şi trimite-ne poze cu ele.

*Recomandam lipirea alternativa a afisului Victoriei si a unui alt afis langa el – la fiecare 12 afise, 6 vor fi cu Victoria si 6 cu cate unul din celelalte mesaje.

Pidzama Porno este o trupa celebra a scenei rock poloneze ce nu s-a ferit sa abordeze si teme care nu sunt direct legate de viata din tara lor. Piesa Blues decembrist pentru Bucuresti a fost compusa in memoria luptelor din timpul revolutiei bucurestene, asa cum au fost ele vazute din Polonia.

Versurile sunt scrise intr-un stil poetic si am facut traducerea lor cu ajutorul unui prieten polonez, incercand sa transmitem spiritul in care au fost compuse. Speram ca nu ne-am indepartat de intelesul din poloneza.

Read more »