Bucuresti, 21 decembrie 2009 – ora 17.00 – Piata Universitatii (fantana de la Arhitectura)
Mars de comemorare pe traseul Sala Dalles – Piata Romana – Piata Revolutiei
Acum 20 ani, romanii curajosi primeau bate pe spate si gloante in piept pentru ca noi sa avem libertatea de a (nu) ne aminti asta si a (nu) le arata respectul ce il merita.
49 de bucuresteni au fost omorati pe 21-22 decembrie 1989 pentru ca noi sa avem lucruri “de baza”: libertate, democratie, presa libera, bunastare.
Daca TU iti amintesti asta, arata-le respectul cuvenit – LUNI, 21 DECEMBRIE, ORA 17:00, LA UNIVERSITATE
Suntem asa de ocupati si uitam sa le multumim celor care au facut posibil ca noi sa fim acum bine. Desi nu am prins Revolutia, desi sunt printre reprezentantii generatiei libere, ma simt foarte apropiata de cei care s-au sacrificat pt. noi. Sper sa inteleaga multi oameni ca nu ni se cuvine totul, si ca lumea a platit un pret scump pentru visele lor si ale noastre. Ne vedem la mars.
[...] şi: 21 decembrie, ora 17.00 – marş de comemorare în Bucureşti 17 decembrie – Timişoara nu şi-a uitat eroii Tags: bucuresti, cluj, comemorare, eroii, eroii nu [...]
Ma duc sa-mi pregatesc steagul, ne vedem maine acolo.
In primul rand un respect deosebit pentru cei ce s-au jertfit in acele zile.Tot atat de important este si faptul ca voi nu i-ati uitat pe acei eroi si atrageti atentia societatii asupra acestui lucru.Pe de alta aprte viata sociala,dificultatile economice etc. arata ca multi dintre romani au uitat sau nu-i mai intereseaza.Cred ca acest lucru se incadreaza in nesimtirea generala ce guverneaza specia umana.Ca de pilda si evreii cred ca ar uita mult din ce au patimit daca nu ar un Eli Wiesel(cer scuze daca nu am scris corect numele) care sa le reaminteasca mereu prin ce au trecut.De aceea actiunea voastra este excelenta.Reformele ,schimbarea nu pot avea loc decat prin membrii lucizi si responsabili ai unei comunitati.La acestea se mai adauga si buna credinta sau buna intentie.Imi amintesc si acum de punctul 8 de la Timisoara:afara cu cei ce au detinut functii importante in structurile comuniste.Imi amintesc de ,,Apelul catre lichele” al domnului Liiceanu.Este intr-adevar foarte trist sa vedem ca azi la 19 ani ,Romania este condusa de oameni care nu cred in democratie decat formal.Fostii securisti si comunisti au acumulat averi fabuloase,ne rad in nas,fac si desfac afaceri,au influenta in societate si in treburile publice,conduc dupa bunul lor plac.Si la acestea ,colac peste pupaza,se adauga starea de pauperitate a milioane de romani care, culmea!!!,isi imagineaza ca o duc mai bine.Din pacate si eu cred ca,mai ales la nivelul structurilor de putere ,nu s-a schimbat mare lucru.Explicatia principala o gasesc in faptul ca nu exista buna credinta si profesionalism autentic.Este ingrozitor de trist ca vorbele,,pacat,pacat de sangele varsat!’’sunt dureros de adevarate.In ciuda acestui fapt avem consolarea si datoria de a nu-i fi uitat pe acei eroi.Si ,in plus,credinta ca pana la urma nu se poate ca adevarul si dreptatea sa nu triumfe intr-o buna zi.Respect profund pentru acei eroi!
Atat de mult imi lipseste Bucurestiul atat de iubit,atat de mult imi lipsiti voi,bucurestenii curajosi (revolutionari,golani),oamenii cu adevarat liberi in spirit si in fapta!Desi nu mai am de mult varsta tineretii,mi-ar fi placut sa fiu alaturi de voi.Din pacate,sunt mult prea departe,m-au izgonit din tara mea cei care ieri si azi se impotrivesc JUSTITIEI si SFANTULUI ADEVAR!Mantuieste Doamne pe EROII NEAMULUI!Doamne ocroteste Romania si pe romani!Binecuvanteaza Doamne pe toti cei ce doresc si au dorit NUMAI binele Romaniei!
Poate pare ciudat ce spun, dar cei ce sunt considerati eroi in acceptiunea generala, mor intotdeauna din nefericire.
Totusi, eroi sunt multi, mandri si necunoscuti si le multumesc. Le multumesc ca si-au facut, nu datoria (imi repugna acest cuvant pentru ca nu a fost datoria nimanui…), ci pentru ca si-au ascultat sufletul lor curat si plin de curaj sau nebunie pe care noi nu am avut-o, pentru ca nu au strigat apoi ce au facut ei, pentru ca au ramas… mandri si necunoscuti…
Le multumesc si le plang pe mamele si iubitele sau sotiile colegilor morti. Le cer iertare ca n-am avut curajul, sau ca n-am avut norocul sa fiu cu ei, sa ii ajut sa traiasca sau sa murim impreuna.
Oricum, niciodata nu ii voi uita… Ei si ceilalti ce au facut sa imi fie mie bine, sunt si vor ramane eroii mei…
Pentru cei morti sau schiloditi din Academia Tehnica Militara, pentru mamele. iubitele sau sotiile lor… si nu numai…
Cinste voua si Dumnezeu sa va odihneasca in pace!
Adrian
Oamenii sunt atat de preocupati de masini, parfumuri, accesorii pentru cateii lor, sau la ce mall sa mai mearga petru craciunul asta incat nimeni nu mai tine un moment de reculegere si parca au uitat, e incredibil de grav cand vezi ca in jurul tau nu le pasa de eroi…eroii nu mor niciodata