Marturii din 17 dec. ‘89
“De cate ori omu-n sus va privi,
Pana cerul sa-l vada-ndeajuns?
Si cate urechi necesare-i vor fi,
Ca s-auda al lumilor plans?”
(Florian Pittis – Vanare de vant)
E greu acum sa ne mai amintestim atmosfera de atunci…mai ales daca din diferite motive nu am fost implicati. Sa ne gandim numai ca proteste, interventii in forta ale jandarmilor, gaza lacrimogene si bastoane sunt si astazi. Si ni se pare ca e dureros, prea multa violenta si prea multa rebeliune.
Dar nu am auzit nici o impuscatura, nici un prieten nu a cazut secerat langa noi, nici o balta de sange in care sa cadem, nici o femeie care isi cauta sotul disperata … nici macar un tricolor nu se vede…ca ATUNCI, in ‘89
Declaratie Hofman Costel-Viorel:nascut in 2 mai 1965 in comuna Boianu Mare (jud. Bihor), instalator ICRAL in 1989, pensionat grad 3 de invaliditate (1995), impuscat in picioare
In 17 decembrie 1989 stateam acasa (str. Balta Verde) cu sotia care era insarcinata in luna a noua. Auzisem impuscaturi si elicopterele care circulau, dar nu stiam exact ce se intimpla. Pe la orele 18,30-19 au sosit la mine nepoatele Cindea Angelica si Cindea Rodica cu prietenii lor si mi-au zis ce se intimpla in centru (ca se trage, sint manifestatii impotriva comunismului).
Am plecat impreuna cu nepoatele, Jeak si Lupu Cornel. Am ajuns la intersectia Gh. Lazar cu Circumvalatiunii, unde erau in jur de 50 de manifestanti. Printre manifestanti se vorbea ca in centru este macel.
Pe strada Gh. Lazar era un cordon de soldati condusi de un ofiter care ne-a spus ca a primit ordin sa nu lase pe nimeni sa mearga spre centru. Intre manifestanti si grupul de soldati nu au fost brutalitati, iar ofiterul vorbea civilizat. Dupa un timp, fiindca noi insistam sa mergem in centru ofiterul a ordonat soldatilor imbarcarea in masina si a lasat calea libera.
Am plecat pe strada Circumvalatiunii. Din stinga (dinspre magazinul de mobila) a aparut un baiat cu trei steaguri (cred ca erau doua rosii si unul tricolor cu stema decupata), impartindu-le la cei din fata. Eu am luat steagul tricolor cu stema decupata. Coloana de manifestanti a mers pe traseul Circumvalatiunii, Stelelor, Matei Basarab, apoi catre Calea Torontalului si Aradului iar apoi pe strada Linistei am iesit pe Calea Lipovei. Eram vreo 200-250 manifestanti si strigam lozinci antiguvernamentale si “Jos Ceausescu!”, “Jos comunismul!”, “Armata e cu noi” etc. Aveam de gind sa mergem in centru.
Ajungind la intersectia cu strada Ialomita (pe la ora 24-24,30) din partea stinga (dinspre depozite) un grup de militari au tras fara somatie dar nu am observat sa cada cineva, dupa care eu si alte persoane din grup ne-am indreptat inspre ei crezind ca au cartuse de manevra, strigind totodata “Armata e cu noi!”. Dupa citiva pasi am fost strigat de Lupu Cornel. M-am intors si atunci am fost impuscat in ambele picioare, fara somatie, de la o distanta de aproximativ 30 metri. Am cazut in genunchi iar steagul mi-a cazut din mina. M-am ridicat si am inceput sa fug inapoi (impleticit) spre Lupu Cornel, care m-a luat in brate si m-a transportat pina la prima statie de troleibuz 14. De fata erau si nepoatele mele, Jeak si inca 3-4 manifestanti. Am fost urcat intr-o dacie rosie si am ajuns la spitalul clinic nr. 2 in stare de inconstienta. M-am trezit a doua zi la spital. In salon erau vreo 8 raniti, dar in primele zile nu aveam curaj sa vorbim intre noi deoarece credeam ca sint informatori ai securitatii.
Declaratie Kali Adrian Matei: nascut in 30 iulie 1968 la Timisoara, muncitor la IJPIPS (1989), impuscat in spate
In 17 decembrie am mers la lucru, unde lumea spunea ca huliganii au distrus orasul, ca s-a strigat “Jos Ceausescu!”, “Jos pantofarul!”. Eu am tacut, am asteptat sfirsitul programului, apoi am plecat acasa. Tramvaiele nu circulau. Ajungind la “Sinaia” am vazut o duba a militiei care circula si facea apel la intelegerea noastra. De la biserica ortodoxa la podul de la “Maria” circulatia era posibila pe o singura parte, geamurile de la magazine erau sparte si inlocuite. Un cordon de militari de securitate oprea accesul pe partea unde e biserica reformata. Ocolind, am vazut ca si in spatele strazii lui Tokes se aflau camioane cu prelata si doua masini ARO blindate, cu mitraliere jumelate. Linga ele, 6 persoane cu salopete verzi si casti.
Am ajuns la un prieten, pe strada 1 Decembrie, dar acesta tocmai venise de la Consiliul Judetean si fusese batut de scutieri. Acolo m-am intilnit cu alt prieten, Leu Caius, care a acceptat sa vina cu mine. Am luat-o spre centru. In fata Catedralei era un rug unde ardeau carti. Apoi am trecut pe linga alimentara, de unde se scoteau produse impartite cu darnicie de persoane tunse cam scurt pentru perioada respectiva. Intrebindu-i ce fac acolo au incercat sa ne forteze sa bem, am refuzat, moment in care au sarit la noi dar i-am linistit. La Blanuri ardea, un pompier cam beat incerca sa stinga focul stropind pe cel din apartamentul de deasupra, facindu-l pe om sa coboare ca sa minuie el furtunul.
La Bijuterii concetatenii nostri tigani carau ce puteau. Numai la “Modex” nu era spart. Un grup de oameni se uitau cum niste indivizi bine instruiti spargeau geamurile de linga restaurantul Bulevard. Am rugat oamenii sa apere Modexul, pentru ca era clar ca spargatorii n-aveau nimic comun cu revolta.
Am plecat cu Leu Caius spre podul Mihai Viteazul, trecind pe linga primarie. Aici erau soldati si garzi patriotice inarmate cu lopeti Lineman (militare). Le-am spus ca decit sa apere primaria mai bine sa-i prinda pe cei ce sparg magazinele, la care unul dintre ei mi-a zis ca daca nu vreau sa-mi ia capul sa o sterg de acolo.
Ajungind pe podul Mihai Viteazul am auzit sloganuri strigate de un grup care era la Universitate. Am auzit impuscaturi, ulterior am aflat ca a fost impuscata o femeie.
Grupul de la Universitate era destul de numeros. Se aruncau fluturasi. Eu si prietenul meu n-am vrut la inceput sa ne alaturam lor, dar ne-am alaturat dupa ce am fost facuti lasi. Intre demonstranti am gasit un prieten, Iovanovici Florin. La caminele studentesti putini studenti s-au alaturat. La cantina 1 din Complex un tip barbos a tinut o cuvintare spunind sa mergem la Militie pentru a elibera arestatii. Eu i-am spus ca aceia este o unitate aparata, ca este inutil sa mergem acolo, dar barbosul m-a facut securist. Am tacut si i-am urmat. Am trecut prin Complexul Studentesc pe strada Daliei. De aici am pornit-o spre podul Decebal.
Cind am dat coltul spre podul Decebal, pe acea straduta ingusta am auzit impuscaturi. Cineva a zis ca sint gloante de manevra, dar cind am vazut de la tancul oprit in intuneric flacara de la gura tevii mi-am dat seama ca sint gloante adevarate. Am fugit spre oameni si am tras de ei trintindu-i la pamint. Cind am sarit la pamint am fost lovit prima oara in spate. Exemplul meu a fost urmat de multi demonstranti. Elicopterul de deasupra si-a aprins reflectorul, luminind locul. Au urmat clipe de groaza. Gloantele loveau pietrele aflate linga mine. Mi-am pus miinile la cap, crezind ca asa, daca ma impusca in mina, nu ma impusca in cap. Am strigat: “Nu trageti, sintem fratii vostri!”, raspunsul fiind “Frati pi dracu!” (moldoveneste). Apoi l-am vazut pe Iovanovici cum ridica capul. Am sarit pe el, atunci fiind lovit a doua oara. Am simtit ca un burghiu in spate si in piept, m-am ridicat si am luat-o la fuga, calcind pe corpuri umane. La coltul parcului am fost ajuns de Iovanovici si m-am intilnit cu Leu. Le-am spus ca sint lovit. In spate aveam o pata de singe, mi-a iesit singe pe gura si am luat-o tirit de cei doi pina la strada Daliei unde am fost asezat pe carosabil linga un tinar impuscat in picior. Oamenii de la case au adus pansamente. Au mai sosit si alti raniti. Dupa ce am scapat de pe strada unde am fost impuscat a urmat o perioada de liniste, in timpul careia o voce a strigat
“Hai ba, luati-va ranitii!”. Oamenii care erau acolo s-au ridicat, moment in care a urmat un nou tir.
Ironia soartei a facut sa stau in acelasi salon cu barbosul care ma facuse securist si cu un militar (Zaharia Adrian). M-am reintilnit (in 20 decembrie) cu tovarasul capitan pe care-l vazusem in centru, acesta venind sa-l vada pe Zaharia.
Sursa: http://www.timisoara.com/mioc/REVT01~1.HTM
Tags: eroii nu mor niciodata, impuscat, jos comunismul, maritri, revolutie, slogan, timisoara