In sfarsit, s-a crapat de ziua. Era 16 dec. 1989
Dupa noaptea agitata din 15 decembrie, pe 16 in Timisoara se vorbea deja de o revolta. S-a discutat mult asupra rolului jucat de pastorul Tokes in izbucnirea revolutiei din Timisoara. Daca a fost un pion strategic amplasat, daca a fost doar un preot care isi respecta principiile religioase sau daca a fost, in final, “tapul ispasitor”.
La intrebarea : de ce timisorenii au sarit atat de categoric in apararea unui preot de alta religie ar putea aparea mai multe raspunsuri. Poate istoria locului, incepand cu 1716, poate ideea de a protesta impotriva securitatii.
La intrebarea: de ce in Timisoara si nu in alt oras? Raspunsul: Masa rotunda despre revolutia din 1989 organizata de ALTAR(Asociaţia Luptătorilor Timişoreni Arestaţi în Revoluţie)
Declaratie: Kali Adrian Matei: nascut in 30 iulie 1968 la Timisoara, muncitor la IJPIPS (1989), impuscat in spate
In 16 decembrie am mers la serviciu. Aici pe ascuns se vorbea de colegele mele, in limba maghiara, despre evenimente.
Pe la ora 17 am luat-o singur spre “Maria”. Acolo numarul celor adunati era in crestere, cred ca erau aproape 200 de oameni. Am stat si la un moment dat am hotarit sa intram la pastor. Interesant ca umblau zvonuri ca Tokes era retinut de securistii care erau in casa, ca nu-i bine sa intram etc.
Am intrat in hol si am batut la usa la care credeam ca sta pastorul, dar cineva ne-a spus ca usa aceea e a bisericii. In fata usii pastorului s-a postat un tip, bine aburit, care sustinea ca-l apara pe pastor. Il stiam ca lucra la Electromotor. Pe un prieten al meu (Tiberiu Kovacs) l-a bruscat rupindu-i epoletul de la haina. Dupa un vacarm, se adunasera oamenii inundind casa scarii. A iesit Tokes, care ne-a spus ca totul e in ordine. Oamenii au cerut insistent sa intre o delegatie pentru a vedea ce se intimpla in casa si a-i scoate pe securisti afara. Tokes a acceptat, oamenii au intrat gasind doar niste enoriasi. Au iesit afara, in acest timp prietenul meu (cel cu epoletul rupt) mi-a spus ca e timpul sa facem ceva. A hotarit sa urce intr-un copac sa strige sloganuri.
Camera video de la farmacie si inca una postata in cladirea din fata bisericii, isi faceau pe deplin datoria. In aceste momente de tensiune lumea a cerut ca Tokes sa vina la geam sa vorbeasca, sa-l vada. Acesta a iesit la geam, a multumit pentru sprijin si a rugat sa nu-i facem probleme.
In acest timp prietenul meu a strigat “Jos Ceausescu!”, iar noi am scandat “Libertate! Libertate!”. Tokes a apelat inca o data sa nu-i facem probleme, spunind ca sotiei i se face rau.
Lumea a inceput sa se infierbinte incit s-a ajuns la oprirea tramvaielor. Cu fiecare minut scurs soseau tot mai numerosi cetateni. Pe un tramvai oprit au urcat oameni care au tinut diverse cuvintari, expunind situatia externa la ora aceea. Oamenii au inceput sa cinte “Desteapta-te romane”, sa danseze.
Sursa: http://www.timisoara.com/timisoara/revoluti.htm
Tags: ALTAR, eroii, eroii nu mor niciodata, inceputul revolutiei, Marturii
Locuiesc intr-un oras unde nu au fost morti la revolutie ,cred ca nu trebuie sa uitam